Veșninca problemă a tânărului de 20 de ani este cum să se mute singur. Toți prietenii mei stau cu părinții lor, mi se pare firesc, nu prea ai cum să-ți iei o casă la 20 de ani, nu știu cine s-ar încumeta să-și facă un credit pe 25 de ani pentru o locuință, nu cred că asta este cea mai bună soluție, mai ales în România. Din fericire eu sunt nevoit să stau cu ei doar în weelenduri și vacanțe, pentru că pe timpul facultății stau cu chirie însă și așa îmi fac zilele negre. Mă întreb dacă toți cei care stau cu părinții lor au probleme de acest gen.
Cel mai greu de suportat este taică-miu, care dă ordine tuturor în casă și vrea ca toată lumea să-i stea la picioare, să fim niște servitori, el nu poate să-și ia nimic singur, trebuie să-i aducă cineva un pahar cu apă, să-i caute șosete, să-i pună masa, etc. Deși e cel mai învârstă, se comportă ca și cum ar fi mezinul familiei. Cred că acest comportament este tipic bărbaților români trecuți de 40 care își dau seama că nu prea au realizat multe în viața. Da, îmi permit să-l critic pentru că și el mă desconsideră și mă înjosește zilnic.
Azi dimineață făcuse pană și m-a sunat să-i aduc roata de rezervă și tot ce trebuie ca să schimbe roata. Am luat celaltă mașină(habar nu am de ce și-a luat două mașini când nouă ne lipsesc atâtea) și am ajuns cât am putut de repede însă în trusa lui cu scule nu exista cheie pentru cricul ăla iar celălalt cric nu se potrivea la Dacia lui. Și bineînțeles că eu eram "mămăliga inaptă", eu eram de vină că el nici măcar nu respectă regulile de circulație rutieră care prevăd să ai n mașină mereu roată și cric. Până la urmă nu pana aia era problema, se pot întâmpla și lucruri mai rele însă de ce să îți înjuri tu nevasta și copii pentru greșelile tale? Sincer să fiu eu nu am de gând să fac copii, pentru că și eu moștenesc o parte din temperamentul ăsta al tatălui meu și nu vreau să le fac copiilor mei exact ce îmi face el mie zilnic.
Revenind la subiectul inițial: până când să mai stai și cu părinții și cum să faci să-ți iei un loc doar al tău? Nu am vrut să pun articole de genul acesta pe blog însă îmi stătea pe creier problema asta. Mâine am un alt examen greu, m-am trezit de dimineață să învăț, și mă gândesc că oricum e în zadar facultatea asta pe care o fac. Mă întreb peste cât timp o să fiu și eu liniștit? Peste cât timp o să termin cu circul ăsta și o să am un loc al meu.
Știu că nimenu nu vrea să-mi citească problemele și frustrările, oamenii citesc bloguri pentru a afla diferite opinii, pentru a râde, pentru a se simți bine, nu pentru a se întrista.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu